Diagnosticarea SM
Spre deosebire de multe alte boli, nu exista un test 100% “pozitiv” sau “negativ” pentru diagnosticarea SM, si nici unul dintre testele disponibile pentru a-i ajuta pe doctori sa dea un diagnostic nu ofera un rezultat 100% sigur.
Astfel ca doctorul va putea diagnostica o persoana cu SM numai dupa ce va lua in consideratie simptomele respectivei persoane, dar si dupa ce va exclude alte posibilitati. Aceasta metoda se numeste “diagnostic clinic”.
Probleme cu diagnosticarea
Din nefericire, pentru 10-15% dintre posibilii bolnavi, un diagnostic clar inca nu poate fi dat chiar si dupa ce au fost efectuate toate testele existente. Cu toate acestea, pot fi excluse cauze importante ale simptomelor de tip SM, si, dupa un anumit timp, in urma unor examinari periodice si a monitorizarii schimbarilor ce intervin in starea persoanei respective, diagnosticul se poate da in majoritatea cazurilor.
Noile criterii de diagnosticare cu SM
Comisia Internationala Stiintifica si Medicala a Federatiei Internationale pentru Scleroza Multipla a elaborat anumite criterii pentru a ajuta personalul medical sa deosebeasca Sm de alte boli ce pot avea simptome asemanatoare. Noile criterii permit diagnosticarea SM chiar si dupa o singura perioada de proliferare a simptomelor, analizand rezultatele examenului RMN. Utilizand noile criterii, o persoana poate fi diagnosticata ca avand cu siguranta SM, ca existand posibilitatea sa aiba SM, sau neavand cu siguranta SM.
Diagnosticul clinic
SM timpurie este caracterizata de simptome vagi, care apar in mod sporadic de-a lungul unei perioade prelungite de timp, si care pot fi, de asemenea, atribuite altor boli. Simptome invizibile sau subiective sunt de multe ori dificil de comunicat medicilor, si, din pacate, a devenit ceva destul de frecvent ca persoanele bolnave de SM sa nu fie tratate cu intelegere in primii lor ani de boala.
Chiar si cand o persoana prezinta simptome clasice de SM, acestea trebuie sa corespunda criteriilor deja stabilite pentru ca medicul sa poata da diagnosticul clinic sigur de SM. Criteriile sunt urmatoarele. “doua regiuni diferite ale sistemului nervos central sunt afectate, si efectele acestora au fost simtite in cel putin doua momente diferite, situate la cel putin o luna diferenta unul de altul, iar persoana in cauza se incadreaza in limitele de varsta specifice debutului SM”. Astfel, desi este posibil sa fiti diagnosticati cu SM la prima vizita la un neurolog, este destul de probabil sa fiti chemati pentru alte teste.
Astfel ca doctorul va putea diagnostica o persoana cu SM numai dupa ce va lua in consideratie simptomele respectivei persoane, dar si dupa ce va exclude alte posibilitati. Aceasta metoda se numeste “diagnostic clinic”.
Probleme cu diagnosticarea
Din nefericire, pentru 10-15% dintre posibilii bolnavi, un diagnostic clar inca nu poate fi dat chiar si dupa ce au fost efectuate toate testele existente. Cu toate acestea, pot fi excluse cauze importante ale simptomelor de tip SM, si, dupa un anumit timp, in urma unor examinari periodice si a monitorizarii schimbarilor ce intervin in starea persoanei respective, diagnosticul se poate da in majoritatea cazurilor.
Noile criterii de diagnosticare cu SM
Comisia Internationala Stiintifica si Medicala a Federatiei Internationale pentru Scleroza Multipla a elaborat anumite criterii pentru a ajuta personalul medical sa deosebeasca Sm de alte boli ce pot avea simptome asemanatoare. Noile criterii permit diagnosticarea SM chiar si dupa o singura perioada de proliferare a simptomelor, analizand rezultatele examenului RMN. Utilizand noile criterii, o persoana poate fi diagnosticata ca avand cu siguranta SM, ca existand posibilitatea sa aiba SM, sau neavand cu siguranta SM.
Diagnosticul clinic
SM timpurie este caracterizata de simptome vagi, care apar in mod sporadic de-a lungul unei perioade prelungite de timp, si care pot fi, de asemenea, atribuite altor boli. Simptome invizibile sau subiective sunt de multe ori dificil de comunicat medicilor, si, din pacate, a devenit ceva destul de frecvent ca persoanele bolnave de SM sa nu fie tratate cu intelegere in primii lor ani de boala.
Chiar si cand o persoana prezinta simptome clasice de SM, acestea trebuie sa corespunda criteriilor deja stabilite pentru ca medicul sa poata da diagnosticul clinic sigur de SM. Criteriile sunt urmatoarele. “doua regiuni diferite ale sistemului nervos central sunt afectate, si efectele acestora au fost simtite in cel putin doua momente diferite, situate la cel putin o luna diferenta unul de altul, iar persoana in cauza se incadreaza in limitele de varsta specifice debutului SM”. Astfel, desi este posibil sa fiti diagnosticati cu SM la prima vizita la un neurolog, este destul de probabil sa fiti chemati pentru alte teste.
