SM si serviciul sau educatia
Deoarece SM este o boala atat de variata, este greu de dat un raspuns cu care sa se identifice toti bolnavii cu SM. Fiecare persoana este afectata in mod diferit si simte anumite simptome, care pot varia in functie de intensitate sau de frecventa. Severitatea simptomelor si invaliditatea ce poate rezulta in urma acestora sunt cele care pot sa afecteze capacitatea de munca sau de studiat. Insa, desi se gandeste la invaliditatea pe termen lung, bolnavul cu SM nu trebuie sa uite ca inca mai are multi ani ce pot fi foarte productivi.
De obicei, persoanele care sufera de forma benigna a bolii sau ale caror simptome sunt minime sau nu sunt vizibile vor putea continua cu activitatile lor dinaintea debutului bolii. Daca oboseala va fi o problema, ei vor trebui sa isi planifice perioade de odihna de-a lungul zilei.
Persoanele care sufera de forma recurent-recidivanta a bolii sau care au ajuns la un nivel mai insemnat de invaliditate vor trebui sa reevalueze situatia lor in mai multe domenii (de exemplu, fizic, social, cognitiv), pentru a crea niste strategii atat pe termen lung, cat si pe termen scurt, in legatura cu munca sau studiile lor. Persoanele cu SM ar trebui sa discute cu angajatorii lor sau cu insitutiile unde studiaza, pentru a fi siguri ca nevoile lor vor fi satisfacute.
Decizia de a impartasi altora ca suferiti de SM este personala. Daca nu aveti simptome vizibile de SM, s-ar putea sa nu fie necesar sa spuneti ca suferiti de aceasta boala. Pe de alta parte, unele institutii de invatamant ar putea face aranjamente speciale pentru cei bolnavi cu SM, in privinta orarului cursurilor, examene, cerintele de admitere etc. mentinand confidentialitatea asupra starii dumneavoastra.
Cerintele legale pentru gazduirea persoanelor cu dizabilitai variaza de la tara la tara. Societatea nationala de SM v-ar putea sfatui in legatura cu situatia din tara dumneavoastra.
De obicei, persoanele care sufera de forma benigna a bolii sau ale caror simptome sunt minime sau nu sunt vizibile vor putea continua cu activitatile lor dinaintea debutului bolii. Daca oboseala va fi o problema, ei vor trebui sa isi planifice perioade de odihna de-a lungul zilei.
Persoanele care sufera de forma recurent-recidivanta a bolii sau care au ajuns la un nivel mai insemnat de invaliditate vor trebui sa reevalueze situatia lor in mai multe domenii (de exemplu, fizic, social, cognitiv), pentru a crea niste strategii atat pe termen lung, cat si pe termen scurt, in legatura cu munca sau studiile lor. Persoanele cu SM ar trebui sa discute cu angajatorii lor sau cu insitutiile unde studiaza, pentru a fi siguri ca nevoile lor vor fi satisfacute.
Decizia de a impartasi altora ca suferiti de SM este personala. Daca nu aveti simptome vizibile de SM, s-ar putea sa nu fie necesar sa spuneti ca suferiti de aceasta boala. Pe de alta parte, unele institutii de invatamant ar putea face aranjamente speciale pentru cei bolnavi cu SM, in privinta orarului cursurilor, examene, cerintele de admitere etc. mentinand confidentialitatea asupra starii dumneavoastra.
Cerintele legale pentru gazduirea persoanelor cu dizabilitai variaza de la tara la tara. Societatea nationala de SM v-ar putea sfatui in legatura cu situatia din tara dumneavoastra.
